Castrul Roman

Castrul Roman Potaissa este cel mai important monument istorico-arheologic din zonă. Cu o imensă valoare pentru patrimoniul național, castrul a aparținut Legiunii a V-a Macedonica, fiind construit în anul 168, în timpul împăratului Marcus Aurelius.

Cu laturile lungi – de nord și sud – de 573 m și cele scurte – de est și vest – de 408 m, uriașul dreptunghi pe care-l descrie Castrul Roman ocupă o suprafață de 23,37 ha. Prin orientarea și poziția sa, respectă principalele cerințe ale tehnicienilor militari din acea epocă. Astfel, poarta decumană este orientată spre zona mai înalta (spre vest), iar platoul pe care a fost construit  este ferit de inundații și de torenți, dar suficient de aproape de un curs de apă. Platoul are poziție dominantă asupra orașului antic și asupra teritoriilor din preajmă, ceea ce permitea o bună vizibilitate din castru, până la distanțe apreciabile.

Din punct de vedere al dimensiunii, castrul avea capacitatea de a adăposti în jur de 5.000 de militari. La construcția zidurilor Castrului Roman au folosit rocile extrase din mai multe cariere din împrejurimi, acestea având o grosime cuprinsă între 1,7 – 2 m.

Ruinele Castrului au rezistat până târziu în Evul Mediu. Apoi, pietrele fasonate au fost folosite pentru construcția a numeroase biserici și alte clădiri din centrul Turzii. În castru au fost descoperite mai multe obiecte vechi – piese arhitectonice, sculpturi, mozaicuri, inscripții în piatră, monede, obiecte mărunte – acestea găsindu-se acum în diferite colecții și muzee din țară, printre care și în Muzeul de Istorie Turda, sau din străinătate, majoritatea la Budapesta și Viena.

Este singurul castru de legiune din Dacia care nu este afectat de construcții și unde se pot face săpături arheologice, având statut de rezervație arheologică.

O puternică incursiune în istorie, o legătură vie cu trecutul.

Cercetări arheologice

Cele mai timpurii mențiuni despre ruinele castrului au fost consemnate de cărturarii străini aflați în trecere prin Turda, încă din secolul al XVI-lea, iar scoaterea la lumină a unor piese antice în urma „răscolirilor” din Evul Mediu pe platoul „Dealului Cetăţii” au precedat cu mult descoperirile din cadrul cercetărilor arheologice sistematice în castrul legiunii V Macedonica. La sfârșitul secolului al XIX-lea descoperirile întâmplătoare în castru au fost urmărite cu interes și consemnate în jurnalele sale de învățătorul și inspectorul școlat Teglas Istvan.

Cercetările arheologice în castrul au debutat în 1958 cu sondajul executat de arheologul clujean Ion Horațiu Crișan, cu prilejul construirii unor case in colțul sud-estic al castrului, dar au fost abandonate după o singură campanie. Abia în 1971, cu prilejul construirii rezervoarelor de apă, se vor relua cercetările arheologice pe latura de nord, acolo unde în 1950-1952  s-a descoperit urmele unui mare edificiu (ulterior identificat cu complexul de horrea) și vor continua în campanii anuale fără întrerupere. Inițial, aceste cercetări s-au efectuat sub coordonarea lui Constantin Daicoviciu (1971-1972), iar din 1973 pănă în 2013 a profesorului Mihai Bărbulescu. 

Începând cu anul 2014 și până în prezent cercetările sistematice sunt coordinate de Sorin Nemeti de la aceeași universitate clujeană. Astfel, campaniile succesive au condus la dezvelirea mai multor obiective arheologice: între 1971–1974 s-au cercetat barăcile și complexului de horrea din latus praetorii sinistrum, între 1975–1977 barăcile, bastionul din colțul nord-vestic și porta decumana; între 1978–1986 clădirea comandamentului (principia), între 1987–1992 baraca cohortei milliaria din latus praetorii dextrum. Mai multe campanii arheologice din anii 1993, 1995–2008 au avut drept scop cercetarea băilor castrului (thermae), palestra, edificiul ABCD și a altor construcții adiacente acestora. In anul 1994 și anii 2008–2011 s-au continuat cercetările la clădirea comandamentului fiind dezvelite porticele, respectiv curtea acestui edificiu. Între anii 2012–2016 s-a cercetat complexul de centuriae din praetentura sinistra.

 Rezultate cercetări

Șantierul arheologic de la Turda pentru numeroase generații de studenți de la arheologie și istorie a reprezentat un șantier școală.

 Rezultatele cercetărilor arheologice au fost prezentate în rapoarte și într-un număr vast de lucrări, iar materialele arheologice (antefixe, materiale de construcție, lucerne, ceramică ștampilată, stautete de teracotă, fibule, piese de echipament militar, monede, sculpuri, inscripții, materiale din perioadă postaureliană etc.) au fost publicate în studii și articole în România și în străinătate. În ultimele trei decenii au fost publicate nouă volume, din care șase având principalul subiect castrul și descoperirile din interiorul acestuia și trei volume despre castrul și orașul roman Potaissa,.

Surse bibliografice: M. Bărbulescu, Potaissa. Studiu monografic, Turda, 1994; M. Bărbulescu, Din istoria militară a Daciei romane. Legiunea V Macedonica și castrul de la Potaissa, Cluj-Napoca, 1987; M. Bărbulescu (coord.), Termele din castrul legionar de la Potaissa, ed. Mega, Cluj-Napoca, 2019.