Catedrala Ortodoxă

Catedrala Ortodoxă din Turda (cu hramul Sf. Arhangheli Mihail si Gavriil) este situată pe strada Andrei Șaguna nr. 2, cu intrarea principală orientată spre Piața 1 Decembrie 1918.

Istoric

A fost ridicată in amintirea marelui voievod Mihai Viteazul, de Intreprinderile Generale "Tiberiu Eremia", după planurile arhitectului Ioan Traianescu. Lucrarea a fost posibilă si datorită donațiilor făcute de Banca Arieșeană, Societatea Femeilor Ortodoxe, de diverse întreprinderi și persoane particulare. Arhitectura este o îmbinare a stilurilor caracteristice celor trei provincii istorice românești. Planul este in formă tradițională de cruce. Sfințirea catedralei a fost făcută la data de 3 noiembrie 1935 de către episcopul Lucian Triteanu al Romanului. In anul 1955 a fost declarată monument de arhitectură, fiind una din podoabele arhitectonice ale orașului[2].

Lăcașul a fost construit ca si Catedrală, capacitatea lui fiind de 1.200 de persoane si se află in centrul orașului. Terenul pe care a fost construită Catedrala, a fost cumparat de la Primaria Orașului Turda reprezentata de primarul Iuliu Gențiu, conform actului de vanzare-cumparare atasat mai jos (vezi "Legaturi externe: Actul de vanzare - cumparare teren). In istoricul Catedralei intra numele ctitorului protopop Iovian Mureșan care a păstorit-o în decurs de 38 de ani, sub conducerea caruia s-a zidit, s-a pictat si s-a sființit acest lăcaș de cult. Osemintele lui sunt așezate la loc de cinste sub altar. Piatra de temelie a fost pusă în anul 1926, iar lucrările au fost terminate în 1935. Caracteristică pentru această clădire este clopotnița. Ea are formă de culă oltenească și se aseamănă celei de la Catedrala Ortodoxă din Alba Iulia.

Icoanele iconostasului au fost pictate de pictorul Paul Molda (1884–1955), iar interiorul lăcașului de către Gheorghe Belizarie. Mobilierul, iconostasul, amvonul, tronurile arhierești, stranele, tetrapoadele, scaunele, au fost executate de prof. Aurel Pop din Tg. Mureș, ornamentate sculptural cu viță-de-vie, îngeri și frunze de acant stilizate.

Un lucru inedit este și prezența în Catedrală a unei icoane a Fecioarei Maria cu Pruncul la care se roagă credincioșii. Icoana a fost adusa din Bucuresti, la inceputul secolului al XX-lea, si purtata in procesiune prin oras, de care cu boi. Unele mǎrturii afirmǎ cǎ aceastǎ icoanǎ este grabnic folositoare femeilor care nu pot rǎmâne însǎrcinate.

De menționat este și prezența unei icoane cu chipul Mântuitorului, care are pe verso inscripția: "Donatǎ de o familie îndurerată de basarebeni, smulsă din sînul patriei. Rugați-vă pentru ei!".

Datorită timpului, războiului, fumului de la lumânări, intreg ansamblul a necesitat restaurat. În anul 1986 s-a realizat restaurarea interiorului de către o echipa condusă de pictorul Dimitrie Banica din București. Ulterior a fost restaurat și exteriorul. În partea stângă a intrării în catedrală, se află o pictură a regelui Carol al II-lea, în uniformă de general de vânători de munte, cu pelerina "Ordinului Mihai Viteazul". Pictura a fost scoasă la iveală odată cu lucrările de restaurare.

Pe un perete exterior al catedralei se găsește incastrat un proiectil din anii 30. Proiectilul este dezamorsat, nepericulos, dar nimeni nu știe de ce a fost înzidit tocmai acolo, în peretele unui lăcaș de cult.