Salina Turda

  Mormântul lui Mihai Viteazul se află la 3 km sud de centrul municipiului Turda. Aici a fost îngropat trupul lui Mihai Viteazul. Trupul lui Mihai Viteazul este îngropat în zona numită Câmpia Turzii.  „Aici a fost răpus marele voievod Mihai Viteazul la 9 august 1601”   Inițial, pe acest loc, soția sa (Doamna Stanca), cu învoirea principelului Transilvaniei Gabriel Báthory, a reușit să ridice o capelă în stil bizantin, distrusă ulterior intenționat de către naționaliști fanatici maghiari. Capela a fost realizată sub forma unei troițe, așa cum este reprezentată pe o acuarelă realizată în 1820, achiziționată de istoricul turdean István Téglás (1853-1915), apoi de contele József Kemény (1795-1855) din Luncani. Pe locul fostei capele, a fost realizată în anul 1923 de către Comitetul Femeilor Romane din Turda o Troiță din lemn, la recomandarea și la dorinta Regelui Ferdinand I, exprimată la vizita sa, împreuna cu Regina Maria, prin Turda în anul 1919.  Realizarea Troiței a fost posibilă și cu sprijinul „Societății monumentelor istorice” din București. Troița de lemn, în prezent expusă la Muzeul de Istorie din Turda (din anul 1977), este lucrată în stil popular. Ea are gravată inscripția: „Aici a fost răpus marele voievod Mihai Viteazul la 9 august 1601”. Monumentul nou (obeliscul) a fost inaugurat la 8 mai 1977, în locul troiței din lemn ridicate în 1923 de către Societatea Femeilor Romane din Turda, cu prilejul sărbătoririi unui secol de la proclamarea independenței de stat a României.   Înalt de 1601 cm, Monumentul este opera sculptorului Marius Butunoiu. Este construit din beton armat, placat cu travertin de Ruschita, pe un soclu dreptunghiular din tuf vulcanic. Are trei laturi simbolizând cele trei principate române unite sub Mihai Viteazul în anul 1601. La baza fiecărei laturi se afla stemele celor trei principate romane, executate din marmura albă de Simeria, la fel ca și placa mormântului, de către artistul clujean Vasile Rus Batin. Vechea troita din lemn se află la muzeul de istorie din Turda.   Dupa glorioasa victorie obținută la 3 august 1601 la Goraslău, împotriva oștilor nobiliare comandate de Sigismund Bathory, Mihai se îndreaptă spre Cluj, unde ajunge la 11 august. De aici pornește spre Turda, în apropierea căreia își așează tabăra, apoi trimite cea mai mare parte a trupelor sale la Făgăraș unde se găsea familia lui întemnițată. La 16 august, în fruntea trupelor imperiale, sosește pe Câmpia Turzii și neîmpăcatul său dușman, generalul Basta, a cărui prezență, potrivit planului de campanie, nu era prevăzută acolo. Din această pricină, se spune că între cei doi comandanți ar fi avut loc neînțelegeri în timpul cărora, după afirmațiile cronicarului Szamoskozy, unul dintre boierii lui Mihai ar fi spus "Am pierdut Ardealul pe Câmpia Turdei, tot aici voiu sa-l redobândim".  Indiferent cum se vor fi petrecut lucrurile, cert este că Basta avea mandatul imperialilor și intenția expresă de a-l suprima pe voievod. Dupa ce Mihai hotărăște să-și despartă oastea de cea a lui Basta, la 18 august în ajunul plecării voievodului spre Țara Românească, generalul convoacă consiliul de comandanți din tabăra lui și discută chemarea și arestarea lui Mihai. Uciderea marelui voievod a fost hotărâtă când Basta și-a dat seama că prin pretențiile și personalitatea sa, Mihai era împotriva intereselor imperialilor austrieci.  Pe locul unde gloriosul voievod a fost sacrificat de Casa de Austria, se ridică astăzi un impunător monument care ne amintește că jertfa lui Mihai nu a fost un bun risipit fără folos, ci un îndemn, un strigăt de luptă preluat din generație în generație, al cărui soroc se va împlini abea în 1918, când la Alba Iulia, capitala celor trei țări unite sub sceptrul sau, un popor care a știut să lupte timp de secole cu o perseverență exemplară, va pectlui actul prin care românii se regăsesc în hotarele unei țări reîntregite.   In vecinătatea monumentului a fost construită în anul 2005 Mănăstirea Mihai Vodă, copie după Biserica Mihai Vodă ridicată la București de către Mihai Viteazul. 

  Castrul Roman Potaissa este cel mai important monument istorico-arheologic din zonă. Cu o imensă valoare pentru patrimoniul național, castrul a aparținut Legiunii a V-a Macedonica, fiind construit în anul 168, în timpul împăratului Marcus Aurelius. Cu laturile lungi – de nord și sud – de 573 m și cele scurte – de est și vest – de 408 m, uriașul dreptunghi pe care-l descrie Castrul Roman ocupă o suprafață de 23,37 ha. Prin orientarea și poziția sa, respectă principalele cerințe ale tehnicienilor militari din acea epocă. Astfel, poarta decumană este orientată spre zona mai înalta (spre vest), iar platoul pe care a fost construit  este ferit de inundații și de torenți, dar suficient de aproape de un curs de apă. Platoul are poziție dominantă asupra orașului antic și asupra teritoriilor din preajmă, ceea ce permitea o bună vizibilitate din castru, până la distanțe apreciabile. Din punct de vedere al dimensiunii, castrul avea capacitatea de a adăposti în jur de 5.000 de militari. La construcția zidurilor Castrului Roman au folosit rocile extrase din mai multe cariere din împrejurimi, acestea având o grosime cuprinsă între 1,7 – 2 m. Ruinele Castrului au rezistat până târziu în Evul Mediu. Apoi, pietrele fasonate au fost folosite pentru construcția a numeroase biserici și alte clădiri din centrul Turzii. În castru au fost descoperite mai multe obiecte vechi – piese arhitectonice, sculpturi, mozaicuri, inscripții în piatră, monede, obiecte mărunte – acestea găsindu-se acum în diferite colecții și muzee din țară, printre care și în Muzeul de Istorie Turda, sau din străinătate, majoritatea la Budapesta și Viena. Este singurul castru de legiune din Dacia care nu este afectat de construcții și unde se pot face săpături arheologice, având statut de rezervație arheologică. O puternică incursiune în istorie, o legătură vie cu trecutul. Cercetări arheologice Cele mai timpurii mențiuni despre ruinele castrului au fost consemnate de cărturarii străini aflați în trecere prin Turda, încă din secolul al XVI-lea, iar scoaterea la lumină a unor piese antice în urma „răscolirilor” din Evul Mediu pe platoul „Dealului Cetăţii” au precedat cu mult descoperirile din cadrul cercetărilor arheologice sistematice în castrul legiunii V Macedonica. La sfârșitul secolului al XIX-lea descoperirile întâmplătoare în castru au fost urmărite cu interes și consemnate în jurnalele sale de învățătorul și inspectorul școlat Teglas Istvan. Cercetările arheologice în castrul au debutat în 1958 cu sondajul executat de arheologul clujean Ion Horațiu Crișan, cu prilejul construirii unor case in colțul sud-estic al castrului, dar au fost abandonate după o singură campanie. Abia în 1971, cu prilejul construirii rezervoarelor de apă, se vor relua cercetările arheologice pe latura de nord, acolo unde în 1950-1952  s-a descoperit urmele unui mare edificiu (ulterior identificat cu complexul de horrea) și vor continua în campanii anuale fără întrerupere. Inițial, aceste cercetări s-au efectuat sub coordonarea lui Constantin Daicoviciu (1971-1972), iar din 1973 pănă în 2013 a profesorului Mihai Bărbulescu.  Începând cu anul 2014 și până în prezent cercetările sistematice sunt coordinate de Sorin Nemeti de la aceeași universitate clujeană. Astfel, campaniile succesive au condus la dezvelirea mai multor obiective arheologice: între 1971–1974 s-au cercetat barăcile și complexului de horrea din latus praetorii sinistrum, între 1975–1977 barăcile, bastionul din colțul nord-vestic și porta decumana; între 1978–1986 clădirea comandamentului (principia), între 1987–1992 baraca cohortei milliaria din latus praetorii dextrum. Mai multe campanii arheologice din anii 1993, 1995–2008 au avut drept scop cercetarea băilor castrului (thermae), palestra, edificiul ABCD și a altor construcții adiacente acestora. In anul 1994 și anii 2008–2011 s-au continuat cercetările la clădirea comandamentului fiind dezvelite porticele, respectiv curtea acestui edificiu. Între anii 2012–2016 s-a cercetat complexul de centuriae din praetentura sinistra.  Rezultate cercetări Șantierul arheologic de la Turda pentru numeroase generații de studenți de la arheologie și istorie a reprezentat un șantier școală.  Rezultatele cercetărilor arheologice au fost prezentate în rapoarte și într-un număr vast de lucrări, iar materialele arheologice (antefixe, materiale de construcție, lucerne, ceramică ștampilată, stautete de teracotă, fibule, piese de echipament militar, monede, sculpuri, inscripții, materiale din perioadă postaureliană etc.) au fost publicate în studii și articole în România și în străinătate. În ultimele trei decenii au fost publicate nouă volume, din care șase având principalul subiect castrul și descoperirile din interiorul acestuia și trei volume despre castrul și orașul roman Potaissa,. Surse bibliografice: M. Bărbulescu, Potaissa. Studiu monografic, Turda, 1994; M. Bărbulescu, Din istoria militară a Daciei romane. Legiunea V Macedonica și castrul de la Potaissa, Cluj-Napoca, 1987; M. Bărbulescu (coord.), Termele din castrul legionar de la Potaissa, ed. Mega, Cluj-Napoca, 2019.