Mănăstirea Mihai Vodă

Biserica Reformată-Calvină din Turda-Veche (în maghiară Ótordai reformatus templom), cel mai vechi monument păstrat în Turda, este situată în centrul orașului, pe strada Hașdeun numărul 1, în vecinătatea Pieței Republicii, a fostului lapidariu și a Muzeului de Istorie. Biserica Reformată-Calvină din Turda-Veche este înscrisă pe lista monumentelor istorice din județul Cluj, elaborată de Ministerul Culturii din România în anul 2015 (cod LMI CJ-II-m-A-07793). Biserica inițială Prima biserică pe acest loc a fost romano-catolică, construită în secolul al XIV-lea, cu hramul Sf. Maria. Această biserică este menționată într-un vechi registru papal de impozite din anul 1332, ca fiind condusă de preotul Peter din „Antiqua Thorda” („Turda-Veche”). Clădirea primei biserici a fost alcătuită dintr-o sală cu un turn (plasat pe latura de sud) și un cor plasat pe latura de est. Biserica actuală Edificiul actual a fost construit la începutul secolului al XV-lea, pe vremea împăratului Sigismund de Luxemburg (1387-1437), totodată suveran al Regatului Ungariei, pe amplasamentul vechii biserici. Biserica a fost concepută în stil gotic, având o singură navă, în lungime de 26 m, lățime de 8,5 m și o înălțime de 16 m. Inițial a fost mai lungă, cu 5-10 m, având spre est (respectiv spre Piața Republicii) obișnuitul cor/altar, cu bolți ogivale în cruce, cor care a fost demolat odată cu construcția fortificației împrejmuitoare (biserica nu mai încăpea în incinta zidurilor de apărare, fiind plasată de-a curmezișul față de fortăreață; corul/altarul a trebuit să fie sacrificat pe o lungime de 5-10 m; așa se explică aspectul neobișnuit de inestetic al fațadei de est a bisericii, lipsită de cor/altar si de portalul gotic original). În locul corului demolat, pe noul zid de apărare al fortăreței, a fost ridicat în secolul al XVII-lea un turn cu clopot, care s-a prăbușit în anul 1862 (fundația a cedat). Turnul cu ceas (simbolul emblematic al orașului Turda), cu o înălțime de 60 m, a fost construit între anii 1904-1906. Fațadele de vest si de nord ale bisericii sunt cele mai estetice. Fațada de vest, cu intrarea încadrata de un portal ornamentat, prezintă elemente tipice de stil gotic, de la începutul secolului al XV-lea. În axul fațadei de vest se găseste un portal, terminat în arc frânt. Portalul vestic este decorat cu motive de frunze de stejar. Fațada de nord prezintă cinci contraforturi si un portal secundar (permanent inchis). Interiorul bisericii a fost deteriorat în urma unui incendiu în secolul al XVII-lea. Ornamentația interioară e în cea mai mare parte opera refacerilor ulterioare. Biserica (inițial romano-catolică) a trecut în anul 1564 (până în zilele noastre) la confesiunea reformată-calvină. Fortificația din jurul bisericii După marea invazie tătară din 1241 și după ravagiile cauzate orașului Turda de ulterioarele atacuri tătare și turcești, s-au construit în secolele următoare fortificații de apărare în jurul celor 3 biserici principale din oraș: Biserica Romano-Catolică, Biserica Reformată-Calvină din Turda-Veche și Biserica Reformată-Calvină din Turda-Nouă. Planul fortificaţiei din Turda-Veche din jurul Bisericii Reformat-Calvine Cea mai importantă fortificație (numită și “castel” sau “cetate”) s-a construit în jurul Bisericii Reformat-Calvine din Turda-Veche. Fortificația s-a construit între anii 1445-1455, folosindu-se multe materiale gata fasonate din castrul roman Potaissa. Biserica a fost împrejmuită cu un zid gros de apărare, având patru bastioane de colț (probabil cu turnuri): - bastionul de nord-vest (demolat; pe locul lui este azi Muzeul de Istorie) - bastionul de nord-est (demolat; pe locul lui este azi Palatul Finanțelor din Piața Republicii nr.15) - bastionul de sud-vest (există încă, deteriorat, în curtea casei din str.Mircea cel Bătrân nr.4) - bastionul de sud-est (demolat; pe locul lui s-a construit clădirea din Piața Republicii nr.22). Altarul (corul) bisericii, în lungime de 8-10 m, a fost demolat la construcția fortăreței (biserica era prea lungă și nu ar fi încăput în interiorul fortăreței). Turnul inițial al bisericii a fost amplasat în partea estică, lângă altar, pe linia zidului de fortificație edificat după construcția bisericii. Acest turn s-a prăbușit într-o noapte a anului 1862, cu ocazia executării unor săpături de nivelare a pieței învecinate. Biserica, zidul înconjurător si bastioanele, au avut de suferit în timpul luptelor lui Gheorghe Basta (1600-1601), precum și în urma conflictelor armate dintre Curuți si Lobonți din anii următori. Zidul și bastioanele au fost refăcute treptat de către principii Gabriel Báthory (1608-1613), Gabriel Bethlen (1613-1630) si Gheorghe Rákóczi I (1630-1648). Mai târziu, zidul și bastioanele și-au pierdut utilitatea militară, ruinându-se și cedând locul unor construcții civile. Sursa Wikipedia

  Biserica Penticostală Philadelphia din Turda, construită între anii 1992 și 2002, este un loc de cult important pentru enoriașii săi. Biserica are 1260 de locuri și poate găzdui oameni din comunitate într-un mediu spiritual și încurajator. Cu aproximativ 500 de membri activi, aceasta este un centru vital pentru viața spirituală a comunității. Planurile originale pentru construcție au fost elaborate cu atenție la detalii, astfel încât să se creeze un spațiu frumos și funcțional pentru enoriașii săi. Acest lucru se reflectă în arhitectura unică și în atmosfera caldă și primitoare a bisericii. În biserica Philadelphia din Turda, enoriașii se adună să se roage, să cânte și să învețe despre credința lor. Biserica oferă, de asemenea, oportunități de voluntariat și activități comunitare, care aduc oamenii împreună și îi ajută să se simtă conectați și implicați în comunitate. În concluzie, Biserica Penticostală Philadelphia din Turda este un loc important pentru enoriașii săi, oferind un spațiu de cult și o comunitate activă. Construită cu planuri originale și cu o atenție la detalii, aceasta este o biserică frumoasă și primitoare, unde oamenii se pot aduna pentru a se ruga, a se conecta și a învăța împreună. 

Scurt istoric al Bisericii Penticostale Turda Primele informații despre penticostalism în Turda datează din anul 1940, iar primul lucrător ordinat a fost fratele Muntean Vasile, care a deschis prima biserica din Turda pe str. Bihorului nr.2. Dintre primele familii de penticostali din Turda amintim următoarele: familia Deac, familia Trifan, familia Ticudean, familia Chifor. Lângă copiii și tinerii din aceste familii s-au adăugat și altii precum, Anuța Rusu, Gârbovan Vasile, Rusu Mihăila, Crișan Ioan, Urcan Nicolae și mulți alții. Următorii frați ordinați care au continuat lucrarea la Turda pentru zeci de ani au fost: fratele Gheța Petru, fratele Deac Alexandru, fratele Kerekeș Alexandru și fratele Malnași Andrei. În anul 1972 au fost demarate lucrările de construire a Bisericii la adresa ei actuală: strada Avram Iancu nr 23, clădire care a fost remodelată imediat după revoluție. Din anul 1973, când biserica avea deja în jur de 200 membri, a fost organizat și corul bisericii iar ulterior, în anul 1976, s-au cumpărat instrumentele pentru fanfară. Cu ajutorul Domnului și cu implicarea fratelui Vasile Bordea și a colegilor lui, Biserica s-a bucurat de o lucrare frumoasă pe partea muzicală. Dupa revoluție, începând din anul 1990, mișcarea penticostală din Turda s-a dezvoltat mult și în consecință s-au deschis alte biserici în locații diferite din oraș. Astăzi, la Turda, sunt 7 biserici penticostale dintre care 4 formate din frații romi. Biserica mamă, de pe strada Avram Iancu nr.23, se numește „Biserica Alfa și Omega Turda”, iar în ultimii 20 de ani este păstorită de Mircea Deteșan. Alături de el s-a format o echipă frumoasă de slujitori care păstoresc aproape 20 de biserici locale. Sursa: Despre noi | Alfa & Omega Turda (alfaomegaturda.com)

Biserica Între Români, numită și Biserica Dintre Români, este o biserică ortodoxă din Turda. Lăcașul are hramul "Adormirea Maicii Domnului". Pe la mijlocul secolului XIX-lea, românii și-au construit o biserică din lemn si piatră în deal, sub vii, în apropiere de cimitirul central. În această biserică au fost aleși ca episcopi ortodocși Vasile Moga (primul episcop român) și Andrei Baron de Șaguna în anul 1810 la 19 septembrie, respectiv 1847 în 2 decembrie. În anul 1861 vechea Biserică Între Români a fost trăznită și a ars din temelii. După marele incendiu cauzat de trăsnet, în mod provizoriu a fost ridicată o biserică din lemn, adusă din Sălciua. Între anii 1861-1865 mitropolitul ortodox Andrei Șaguna instituie o colectă publică, cu ajutorul căreia s-a construit o nouă biserică din cărămizi și piatră în cartierul Între Români, pe terenul de lângă râpa Arieșului. Biserica a fost ridicată de către meșterul Patița din Câmpeni. Noua biserică (plasată pe str.Sirenei nr.17, colț cu str. N.Vlăduțiu) a fost reconstruită în formă de navă, între anii 1861-1865. După numai câțiva ani turnul s-a dărâmat, fiind ridicat altul doar în anul 1942 când s-a făcut și o reparație generală. În 1919 pictura interioară a fost restaurată cu ocazia vizitei la Turda a Regelui Ferdinand și a Reginei Maria, care au vizitat și această biserică. Iconostasul din lemn a fost sculptat de elevii Școlii de Arte și Meserii din Turda sub conducerea meșterului Chiș Alexandru. A fost sfințită în anul 1948 de către episcopul Nicolae Colan. În această biserică, a ținut un mare discurs Samuil Micu, reprezentatnt de seamă al Școlii Ardelene.

Biserica Greco-Catolică a Rățeștilor din Turda cu hramul "Adormirea Maicii Domnului", este o biserică ridicată prin efortul protopopului greco-catolic Basiliu Rațiu în anul 1839. Lucrările au fost finanțate de familia Rațiu, una din familiile românești de vază din Turda. Numele bisericii evocă familia ctitorilor Rațiu. În prezent este biserica parohiei ortodoxe Turda Veche. Istoric Până în anul 1839 în Turda existau doar două biserici românești, una greco-catolică în cartierul Turda Nouă (Biserica Șovagăilor) și una ortodoxă în Turda Veche (Biserica Între Români). Greco-catolicii, inclusiv membrii familiei Rațiu, trebuiau să meargă la slujbă în Turda Nouă. Biserica Rățestilor (greco-catolică) cu hramul „Adormirea Maicii Domnului” a fost ridicată în Turda Veche, din inițiativa și prin efortul protopopului greco-catolic Basiliu Rațiu de Noșlac (Nagylak) în anul 1839. Lucrările au fost finanțate în întregime de către Basiliu Rațiu, de către frații săi, împreună cu ceilalți membri ai familiei Rațiu de Noșlac, una din familiile nobile românești de vază din Turda. Numele bisericii păstrat până în anul 1948 evocă familia ctitorilor. În cimitirul din curtea bisericii sunt înmormântați o parte din membrii familiei Rațiu de Nagylak principali contributori la edificarea bisericii. Mormintele din stânga și dreapta bisericii au fost desființate după anul 1948. Pe o parte a terenului din spatele bisericii, care a avut destinația inițială de cimitir a fost construită în anii comunismului o casă parohială nouă. Fondurile au fost asigurate în principal de Basiliu Rațiu și frații săi din surse proprii și apoi din despăgubirea în bani pronunțată printr-o hotărâre judecătorescă împotriva confiscării ilegale a proprietăților familiei Rațiu de la Nagylak (Noșlac, județul Alba), în anul 1653 de către principele Gheorghe Rákóczi al II-lea. În anul 1829 după reatestarea titlului de nobilitate a familiei Rațiu și confirmarea dreptului de a locui în Turda, prima donație a permis cupărarea terenurilor, ridicarea bisericii greco-catolice a Rățeștilor, a caselor preotului, cantorului și crâsnicului (inclusiv teren agricol necesar subzistenței acestora), pentru cimitirul credincioșilor greco-catolici și a celor ortodocși, întrucât până atunci românii nu aveau voie sa fie înmormântați în orașul Turda. A doua donație, despăgubirea bănească, a stat la baza fondării în anul 1866 a Eforiei[1] Fondului Cultural, care a permis consiliului parohial al Bisericii Rățeștilor să realizeze lucrări importante la biserică, înființarea unui fond care a permis unor tineri români să facă studii superioare și finanțarea construcției primei Școli confesionale românești din Turda Veche. La propunerea fondatorului Eforiei, Prepozitul capitular, canonicul Vasile Rațiu, primul președinte al Eforiei a fost ales Dr. Ioan Rațiu, viitorul memorandist. Eforia a funcționat până în anul 1948 potrivit prevederilor "Legământului[2] și Statutelor". Pe parcursul timpului, datorită unor donații făcute de Dionisie Sterca Șulutiu, Ana Câmpean, Agapia Micușan și avocatul George Popescu, s-a ajuns ca parohia acestei biserici să fie cea mai puternică din oraș, din punct de vedere financiar, devenind proprietara pieții orașului, construcțiilor din jurul pieței, fostul hotel "Elisabeta" (vechiul palat al Eforiei), noul palat al Eforiei (str. G. Lazăr, folosit pe timpul comunismului ca autogara) precum și a școlii construite vizavi de biserică (într-o aripă acum funcționează o grădiniță). În anul 1929 biserica greco-catolică avea deja iluminat electric și încălzire cu gaz metan. Primul preot al bisericii a fost Gregoriu Rațiu, (1840-1859). Au oficiat apoi doar preoți din familia Rațiu s-au agreați de către aceasta: Petru Rațiu (1860-1873), administrator al protopopiatului, protopop de Cojocna; Iosif Hossu (1873-1874), profesor și canonic la Blaj; Alexandru Pop Romanțan (1875-1901) și Nicolae-Portos Rațiu (1903-1932), viceprotopop onorar. Ultimul preot greco-catolic al acestui lăcaș a fost Dr. Coriolan Sabău (1932-1948), protopop de București și Turda, arestat de autoritățile comuniste în anul 1948 pentru refuzul trecerii la Biserica Ortodoxă Română. În cimitirul din curtea bisericii sunt înmormântați unii membri ai familiei Rațiu, mai puțin Dr. Ioan Rațiu și Ion Rațiu, biserica fiind folosită din 1948 de o parohie ortodoxă. Reprezentanții acesteia s-au împotrivit prohodirii lui Ion Rațiu în biserica ctitorită de familia sa, ceremonia desfășurându-se din acest motiv în stradă, pe un ger pătrunzător.[3] Din 1948, anul preluării bisericii de către cultul ortodox, trei tablouri de valoare ale unor membri de frunte ai familiei Rațiu au fost depozitate necorespunzător într-o magazie a bisericii (tablourile îi înfățișează pe prepozitul capitular greco-catolic Basiliu Rațiu, ctitorul bisericii, pe memorandistul Dr. Ioan Rațiu, primul președinte al Eforiei și pe protopopul greco-catolic Nicolae Rațiu). Abia de curând, tablourile au fost mutate în biblioteca bisericii. În data de 28 iulie 2011, cu aprobarea mitropolitului Andrei Andreicuț, a fost sfințită Pisania Bisericii Rățeștilor, reconstituită după pisania originală, care a disparut în condiții necunoscute după anul 1948. De asemenea au fost sfințite monumentele ctitorilor și principalilor contributori, monumente aflate în curtea bisericii. Reașezarea pisaniei a constituit un gest de recuperare istorică. Biserica a fost renovată în mai multe rânduri. Actuala pictură a fost făcută între anii 1965-1966, de către Cornel Cenan din Cluj. De o parte și alta în pronaos se găsesc două picturi murale pe tavan, care prezintă cele 12 zodii. Pe pictura din stânga sunt prezentate 6 zodii (Săgetător, Pești, Balanța, Scorpion, Crab, Leu), pe cea din dreapta celelalte 6 zodii (Taur, Vărsător, Capricorn, Gemeni, Unicorn, Fecioara)[4]. În anul 1967 s-a făcut iconostasul din lemn de stejar sculptat. Tot în 1967 au fost executate și alte lucrări (scaune arhierești, amvon, tetrapod), autori fiind meșterii sculptori Aurel Sămărtinean și Grigore Frătean din Turda. În 1971 s-a făcut reparația exterioară.